Biserica romano-catolica din Cacica

Existenţa bisericii şi Parohiei cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Cacica bucovineană este legată de formarea şi dezvoltarea localităţii în care, la sfârşitul sec. al XVIII-lea, a început exploatarea izvoarelor sărate, iar apoi a zăcămintelor de sare. Iniţial, o aşezare nu prea mare, cu timpul, s-a dezvoltat ajungând o localitate mare, cu statut de oraş. Primii colonişti din Cacica au fost polonezi, mineri şi familiile lor. Ei proveneau din Bochnia, Wieliczka şi Kaluszde lângă Stanislawow.

Se poate presupune că grupul numeros de colonişti polonezi, având un puternic sentiment al identităţii religioase şi naţionale, a avut influenţă asupra consolidării acestei parohii şi asupra dezvoltării ei. Începuturile pastorale în Cacica pot fi stabilite la sfârşitul sec. al XVIII-lea. În timpul acela familiile de mineri strămutaţi aici erau păstorite de un preot care venea din Gura Humorului şi oficia, din timp în timp, sfintele Liturghii pe la casele oamenilor. Pe măsură ce aşezarea s-a dezvoltat, acest lucru s-a dovedit a fi insuficient şi autorităţile au numit un preot permanent, pr. Jakub Bogdanowicz, care, ca „Salinarium Pater”, a rămas aici între anii 1794-1843. Prin strădania sa a fost construită şi sfinţită în 1810 prima bisericuţă din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, consacrată în 1826. Acelaşi preot a adus în această bisericuţă icoana Maicii Domnului de la Czestochowa, dintr-o biserică din Stanislawow, preluată de la iezuiţi. Până astăzi, această icoană, venerată ca icoana Maicii Domnului de la Cacica Bucovineană, este recunoscută ca miraculoasă şi pentru ea vin aici în fiecare an, mulţimi de pelerini.

Existând din 1810, bisericuţa din Cacica nu avea statut de parohie. Abia în 1844 pr. arhiepiscop Francisc de Paula Pischtek, mitropolitul de rit latin al Lvovului, a înfiinţat Parohia Cacica. Primul paroh a fost pr. Jerzy Mazanek. „Directoriul Arhidiecezei de Lvov” din 1867 menţionează că parohia număra 1.356 de catolici de rit roman, 5.490 de greco-catolici, 29 de protestanţi şi 88 de rit mozaic. Din perioada funcţionării parohiei până în 1902, izvoarele nu aduc informaţii suplimentare. Abia după venirea preoţilor misionari apar frecvent numeroase date despre biserică şi parohie. Începuturile activităţii preoţilor misionari în localitatea ce ne interesează sunt legate de numele lui Jozef Bilczewski, arhiepiscop al Lvovului, şi al colaboratorului său direct, vicarul episcopal pentru Bucovina, abp Jozef Weber, originar din Voievodeasa. El era cunoscut pentru preocuparea de a înfiinţa noi parohii şi de a dezvolta construcţiile sacre. A fost elev al Seminarului Diecezan din Cracovia, aflat în Stradom, unde a intrat în contact cu Congregaţia Preoţilor Misionari. Datorită strădaniilor lui, în noiembrie 1902, misionarii au început activitatea de păstorire în Cacica. Condiţiile găsite aici nu erau uşoare. Bucovina aparţinea de Arhiepiscopia Lvovului, numărând în total 28 de parohii în 3 decanate. Parohia din Cacica, conform unor relatări, era neglijată din punct de vedere religios, dar şi diversă sub aspect confesional. Aici locuiau polonezi, români, nemţi, slovaci, ruteni şi maghiari.

O preocupare importantă era sprijinirea de către arhiepiscopul Bilczewski a noilor parohii şi construirea de biserici, dar şi propagarea cultului Mariei. Toate acestea au fost realizate în Cacica prin contribuţia unui eminent preot şi o mare personalitate a acestei parohii – pr. Kasper Slominski. Aşa cum se afirmă în scrisorile sale, el şi-a dat seama că o muncă enormă îl aşteaptă pe el şi pe alţi preoţi. În Bucovina, la începutul sec. al XX-lea, trăiau 85.000 de catolici, pe lângă 443.000 de ortodocşi, 18.000 de protestanţi şi 74.000 de evrei. În plus, adeseori, aveau loc căsătorii mixte, iar indiferentismul religios era general. Preoţii Parohiei din Cacica păstoreau şi comunităţile din Soloneţu Nou şi Ilişeşti, parohia numărând 11 sate. Cel mai important lucru era construirea unei noi biserici în Cacica, apoi a casei parohiale. Lucrările de construcţie la noul sanctuar au început în 1903, iar la 16 octombrie 1904 arhiepiscopul Jozef Bilczewski a sfinţit biserica. Ea a fost construită pe locul vechii biserici demolate.

arohia se anima, în fiecare an, în timpul hramurilor de la 14-15 august – „Adormirea Maicii Domnului” şi de la 8 octombrie de „Sfânta Maria a Rozariului”. Cultul tot mai mare cu care era înconjurată icoana Maicii Domnului şi numărul tot mai mare de pelerini au determinat necesitatea de a construi o casă pentru aceştia. În anul 1911 s-a reuşit realizarea acestei construcţii. Dintre hramurile anuale, îndeosebi cel de 14-15 august se desfăşura extraordinar de solemn. La hramul de la Cacica, veneau câteva mii de pelerini, şi peste 30 de preoţi şi clerici. Importanţa acestui eveniment era cu atât mai mare, cu cât toţi se gândeau la Czestochowa, fapt ce se observă clar din compararea celor două sanctuare. Relatările citează afirmaţia că solemnităţile desfăşurate sunt în maniera celor de la Czestochowa. În anii 30 ai sec. al XX-lea s-au construit pentru pelerini galerii având ca model pe cele de la Czestochowa. De asemenea, s-a remarcat că „Măcar în miniatură. Cacica este Czestochowa bucovioneană, iar prin mină şi Wieliczka bucovineană”.

Nu e de mirare că au fost atâtea referiri la Czestochowa, din moment ce în altarul principal al bisericii din Cacica s-a aflat şi se află în continuare icoana Maicii Domnului de la Czestochowa adusă din Stanislawow prin strădania pr. Jakub Bogdanowiczcare a păstorit în Cacica din 1794 până în 1843.

Solemnităţile de hram se desfăşurau conform unui program bine stabilit. În prima zi, 14 august, se oficia slujba de seară cu predici în limbile polonă şi germană, după care pornea procesiunea cu Sfântul Sacrament. În principala zi a hramului, 15 august, slujbele se desfăşurau la orele: 5.00 şi 7.00 dimineaţa, la 8.00 se rostea predica în limbile română şi maghiară, iar la ora 9.00 cea pentru ucraineni. La ora 10.00 predica era rostită în limba germană, iar hramul culmina cu Liturghia de la ora 11.00, oficiată de toţi preoţii, predica fiind rostită în limba polonă.

În perioada în care Parohia Cacica a fost condusă de preoţii misionari merită a fi evidenţiaţi în mod deosebit trei preoţi care au fost şi parohi totodată. Pr. Kasper Slominski mai ales care are meritul de a se fi angajat în construcţia bisericii şi în atragerea credincioşilor la viaţa parohiei. Urmaşul lui, pr. Wojciech Grabowski a construit o încăpătoare casă pentru pelerini, în apropierea bisericii, care a slujit şi ca şi cămin cultural. Acest paroh a cunoscut o mare cinste, căci în 1926 a fost numit vicar general al Bucovinei, adică superiorul tuturor preoţilor catolici din această regiune. Mai târziu s-a mutat la Cernăuţi unde a şi murit în 1939, înmormântat fiind în cimitirul din localitate.

Al treilea renumit preot, ce a rămas în conştiinţa enoriaşilor, a fost Henryk Wochowski care a supravieţuit timpurilor grele ale Celui de-al Doilea Război Mondial, dedicat cultului Maicii Domnului de la Cacica, îngropat iniţial lângă biserică, astăzi, ca urmare a diferitelor evenimente, se odihneşte în noul cimitir parohial.

Ultimul paroh din Cacica din Congregaţia Preoţilor Misionari a fost pr. Jozef Chachula, originar din Soloneţu Nou. Sfinţit în Cracovia, în anul 1938 el a fost trimis să-şi desfăşoare activitatea în Bucovina. A fost paroh în Cacica între 1946-1967. El a menţinut caracterul multinaţional al sanctuarului, existent până atunci.

După el, încă un preot polonez a activat aici, pentru scurt timp. Apoi superiori ai acestei parohii au fost, pe rând, preoţi români. În prezent, parohia e condusă de călugări franciscani, iar parohul Anton Mărăndescu este al 19-lea superior al bisericii din Cacica de la începuturile existenţei ei. În anul 2001 sanctuarul cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Cacica a fost înălţat de către papa Ioan Paul al II-lea la rangul de Basilica Minor.

Sursa: www.sanctuarcacica.ro