Manastirea Sfantul Ioan cel Nou – Suceava

Manastirea Sfantul Ioan cel Nou din Suceava este o manastire cu obste de calugari, purtand hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe. Aceasta a fost ridicata pentru a face fata multimii credinciosilor ce veneau sa se inchine moastelor Sfantului Ioan cel Nou. Biserica a fost inceputa de voievodul Bogdan al III-lea, fiul lui Stefan cel Mare, in 1514 si terminata de Stefanita Voda, fiul lui Bogdan in 1522, asa cum ne arata si pisania aflata deasupra usii de intrare in pridvor. Biserica a fost sfintita de Mitropolitul Teoctist.

Sub domnia lui Bogdan al III-lea arhitectura a dat la iveala unul dintre cele mai impresionanate monumente, biserica Sfantul Gheorghe din Suceava, unde sunt aplicate cu fidelitate si cu toate consecintele de rigoare principiile formulate de artistii marelui Stefan, desigur, la o scara mai mare. Pisania slavona (96cm-71cm) amplasata deasupra usii dintre exonartex si tinda aata ca zidirea bisericii Sfantului Gheorghe a fost inceputa de voievodul Bogdan al III-lea si terminata de Stefanita Voda.

Nu putem sti cu certitudine care au fost cauzele care au determinat taraganarea construirii acestei biserici timp de opt ani. Bogdan al III-lea se stie ca reuseste, in timpul domniei sale, doar in doua luni sa termine biserica din Reuseni, pe care Sf. Stefan cel Mare nu mai apucase sa o termine.

Biserica este inceputa de Bogdan al III-lea, dar nu reuseste sa o vada sfintita, intrucat la 21 aprilie 1517 se anunta ca voievodul era adus spre vesnica odihna alaturi de parintele sau, la Putna. Tronul Moldovei avea sa fie ocupat de Stefanita Voda (minor).

Biserica este terminata in primul an in care Stefanita va putea sa se intituleze „Dei gratia Dominus et Woiewoda regni Moldaviae”.

Scopul marturisit la inceputul zidirii acestei biserici era acela de a servi biserica Mitropoliei Sucevei, intrucat biserica Mirauti se dovedea a fi neincapatoare. Complexul de arhitectura medievala al fostei catedrale mitropolitane cuprinde, alaturi de biserica propriu-zisa si turnul clopotnita si eclesiarnita lui Anastasie Crimca.

Turnul copotnita a fost zidit in timpul domniei lui Peru Schiopul, acesta pastrand in forma sa originala un singur etaj zidit din piatra neregulata, prevazut cu coltari din piatra faltuita. Apoi apar benzi de cate trei randuri de caramizi.

Mitropolitul Anastasie Crimca zideste o eclesiarnita ce va servi in timp de iarna la savarsirea serviciului divin. Intre anii 1786-1789 in aceasta eclesiarnita a functionat prima scoala catehetica clericala din Suceava condusa de ieromonahul Daniil Vlahovici. Pe latura vestica au fost pictate in 1895 de catre Vladimir Mironescu patru scene ce infatisau martiriul Sf. Ioan cel Nou.

Dupa anexarea patii de nord a Moldovei in 1775 la Imperiul Habsburgic s-a trecut si la organizaea vietii bisericesti. Dintre manastiri s-au pastrat in perioada stapanirii habsburgice doar Putna, Sucevita si Dragomirna iar biserica Sf. Gheorghe a fost trecuta ca metoc al Dragomirnei.

Manastirea Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava Manastirea Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava

In timpul arhipastoririi mitropolitului Iacob Putneanul biserica Sf. Gheorghe cunoaste o perioada de refacere. In anul 1783 s-au readus moastele Sf. Ioan cel Nou care fusesera la Zolkiev, urmand si o serie de danii si impodobiri.

In anul 1786 negustorul Hagi Ivanciu din Botosani daruieste un sicriu de lemn pentru pastrarea sfintelor moaste. Zece ani mai tarziu, sulgerul Toader si sotia sa Anghelusa din Mlenauti inlocuiesc iconostasul original. Iconostasul apartine stilului baroc moldovenesc, remarcandu-se prin dimensiunile impresionante, somptuozitate ornamentala si cromatica.

Din pomelnicul de la 1805 aflam ca epicopul Dositei Herescu randuieste pe duhovnicul Mihail sa „faca alt sicriu nou sfintelor moaste, sa aduca clopote, vesminte si alte lucruri bune”.

In anul 1829 mitropolitul Veniamin Costachi acopera biserica si clopotnita, padoseste biserica cu lespezi de piatra. Pictorul vienez Johann Viertelberger a lucrat la spalarea picturii interioare timp de aproape 3 ani intervenind cu penelul in refacera unor teme.

La 23 iunie 1945 Mitrolpolia Bucovinei isi stabileste sediul la Suceava, la biserica Sf. Gheorghe.

Cu privire la planul bisericii, observam comportamentarea clasica. Lipseste gropnita, care ar fi trebuit sa fie asa ca la Neamt, intercalata intre pronaos si naos. In locul gropnitei exista o prelungire a naosului, catre apus, prelungire careia ii corespunde aceeasi articulatie la rasarit, intre turla si altar.

Turla este octogonala, are patru ferestre si patru mici contraforturi. Este asezata pe un dublu soclu stelat cu opt varfuri.

Manastirea Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava Manastirea Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava

Frescele ce decoreaza astazi biserica Sf. Gheorghe sunt opera mesterilor moldoveni din vremea lui Petru Rares. In anul 1893 episcopul Melchisedek in urma descifrarii pe peretele de sud al naosului a inscriptiei din spatele baldachinului sub care se afla racla cu moastele Sf. Ioan cel Nou concluziona ca pictura ar data din vremea lui Petru Schiopul.

Pictura interioara cat si cea exterioara este din vremea lui Petru Rares – 1534-1535. Aceasta biserica se inscrie printre primele biserici pictate din dispozitia lui Petru Rares.

Din punct de vedere stilistic, pictura naosului este cea mai reprezentativa; tendinta spre amplificarea formelor din pictura murala a bisericilor anterioare atinge apogeul.

In Biserica Sf. Gheorhe, Buna Vestire o prezinta pe Maica Domnului sezand pe tron, iar dincolo de ea sunt doua slujnice care desfac perdeaua si, alaturi, pe un jilt, de partea dreapta a privitorului sade o femeie, fara nimb, cu furca in mana torcand. In nici una dintre frescele ce reprezinta Buna Vestire nu sunt redate femeile ce intind draperia in spatele jiltului Maicii Domnului si nici Erminia nu cunoaste o astfel de reprezentare unica.

In semicalota absidei de nord este prezentata una dintre cele mai reusite scene din pictura medievala moldoveneasa – Rastignirea.

Din punct de vedere artistic o atentie deosebita merita tabloul votiv afectat incepand din 1589, cand Petru Schiopul aduce moastele Sf. Ioan la noua biserica si pana la restaurarea din 1910.

O atentie deosebita merita, atat din punct de vedere artistic cat si istoric chipul lui Teoctist al II-lea, mitropolit al Moldovei sub Stefan cel Mare.

Pictura exterioara executata in continuarea celei interioare si care dadea stralucire catedralei mitropolitane sucevene, a suferit o deteriorare accentuata in perioada stapanirii habsburgice cand a fost in mare parte acoperita cu un strat de tencuiala si mai mult chiar pentru a face priza stratul nou de tencuiala a fost lovit cu ciocnul vechea tencuiala pictata.

Desigur nu lipseste nici scena Asediului Constantinopolului, o scena admirabila prin eleganta si foarte graitoare prin continut, inchipund o solemna ceata de calareti, de fapt o simbolica procesiune de personaje sacre insotind pe imparatul Constantin cel Mare.

Cea mai simpla si mai dramatica compozitie ocupand tot peretele de vest este Judecata de Apoi, cu adevarat o capodopera a zugravului. Asezarea Judecatii de Apoi pe partea vestica are cauze deosebite. In partea dinspre apus se gasea in bazilica veche crestina atriumul care in cladirile de mai tarziu a fost transformat intr-o curte deschisa unde se inmormantau cei decedati.

Corpul de chilii a fost construit in secolul al XVIII-lea, iar resedinta in 1894. In manastire se afla depozitul de carte veche romaneasca al judetului Suceava.

Sursa: www.crestinortodox.ro